Inecare la salvare

Stateam aseara spanzurata pe un zid, aproape sa cad in prapastia gandurilor nelucrate. M-am uitat in spate dupa o mana de ajutor... am gasit mana Nonei, care, in ciuda propriilor probleme si necazuri, hop-top a sarit sa ma prinda, cand eu chiar credeam c-am sa cad in nestire. M-a prins, m-a zguduit, si m-a facut sa ma gandesc la ceva nebunesc, ceva ascuns, ceva nefiresc si vag ascuns. Am vorbit, i-am zis, intr-un final, ce nebunii am in cap si de unde vine aceasta morbida sete de killereala! Iti multumesc, desi la inceput priveai chestiunea ca pe un inec absurd si nevrut, sa stii ca nu a fost nimic altceva decat un colac de salvare. Nu in problema initiala, dar intr-o problema mult mai importanta si mai evidenta,  chiar daca eu o ascundeam la fundul ghiozdanului de fiecare data. Pentru o lume minunata, in care poti invata de-ale vietii intra pe http://www.out.ro/. Te pup